Metoda de monitorizare

Pentru fiecare lună alegem cea mai senină imagine Sentinel-2, măsurând norii doar peste încadrarea falezei (stratul de clasificare SCL: nori, umbre, cirrus). Se păstrează scenele cu cel mult 3% nori peste faleză și acoperire completă.

Toate cadrele au aceeași încadrare (~4,4 × 2,5 km), aceeași rezoluție și aceleași culori naturale (benzile B04/B03/B02, cu câștig și gamma fixe), ca animația să nu „tremure” și schimbările să se vadă de la un cadru la altul.

Vegetația se măsoară cu indicele NDVI = (B08 − B04) / (B08 + B04): plantele vii reflectă puternic în infraroșu (B08) și absorb roșul (B04). Calculul se face doar în conturul parcului (13,8 ha), pe celule de 10 m.

• Pe sezoane, nu pe imagini. Pentru fiecare sezon (primăvara: aprilie–mai, vara: iunie–august, toamna: septembrie–octombrie) folosim toate imaginile, cu norii, umbrele, zăpada și apa excluse pixel cu pixel.
• Seceta nu e numărată ca betonare. Fiecare celulă primește percentila 80 a NDVI-ului din sezon: e verde dacă e verde în cel puțin o cincime din imagini. Iarba uscată se înverzește după o ploaie; o alee sau o platformă nu ajunge niciodată la prag.
• Praguri: verde de la NDVI 0,35, verde dens de la 0,60; restul e suprafață fără vegetație.
• Referința e vara 2026, ultima stare a parcului de la începutul lucrărilor (3 august 2026). Fiecare sezon de după se compară cu ea.
• Variația naturală. O scădere contează doar dacă depășește cât a variat parcul în aceeași perioadă în anii dinainte, fără lucrări (de exemplu, de la vară la toamnă în 2024 și 2025).
• Tronsoane. Faleza e împărțită în 5 tronsoane de lungimi egale, de la sud-vest la nord-est, ca schimbările să poată fi localizate.

La 10 m pe pixel, Sentinel-2 nu deosebește un copac de un gazon. Pentru copaci folosim imaginile Esri World Imagery (cea mai nouă peste faleză: WorldView-2, 23 iulie 2024, 0,5 m pe pixel).

• Zona: parcul, malul Dunării (până la apă, cel mult 80 m de parc) și fâșia de lângă șosea (30 m spre oraș).
• Coronamentul e partea clar verde a imaginii (verdele peste 40% din culoare; asfaltul, acoperișurile și iarba uscată stau sub 37%), păstrată doar unde Sentinel-2 vede vegetație în același sezon. Așa apa Dunării și acoperișurile nu intră.
• Copacii sunt numărați din vârfurile coroanelor: în fiecare coroană, vârful luminat de soare e un punct mai luminos. Căutăm aceste vârfuri la trei scări; scara medie dă estimarea, cea grosieră și cea fină dau intervalul.
• Zonele pierdute sunt celulele de 10 m în care Sentinel-2 arată că vegetația a dispărut între sezonul de referință și cel mai recent sezon; le desenăm peste imaginea de dinainte, ca să se vadă ce era acolo.

• Praful (PM10): măsurătorile orare automate ale stațiilor din Galați, mediate pe zile (doar zilele cu cel puțin 18 ore valide) și apoi pe luni. Comparăm stația cea mai apropiată de faleză cu una de fond, de la marginea orașului, și fiecare lună cu aceeași lună din anul trecut.
• Biodiversitatea: observațiile iNaturalist verificabile din parc și până la 80 m în jurul lui, grupate pe specii. Arată ce s-a observat, nu cât trăiește.

• Nu sunt un inventar. Din satelit se văd coroanele verzi de sus. Arborii uscați, pomii mici de sub coronament și pâlcurile dese nu se pot număra separat; câți arbori au fost tăiați se află sigur doar din avizele de tăiere și de pe teren.
• Procentele absolute sunt supraestimate. La 10 m, aleile înguste dintre zonele verzi se pierd. Variația între sezoane, măsurată la fel, e mai de încredere.
• „Verde” nu înseamnă copaci. Un gazon nou poate înlocui arbori tăiați fără să schimbe ponderea spațiului verde.
• Conturul vine din OpenStreetMap și acoperă ~2,8 km de faleză; perimetrul oficial al proiectului nu e public.
• Imaginile la rezoluție mare apar rar. Esri actualizează o zonă la câțiva ani; până apare o imagine din timpul lucrărilor, copacii pot fi văzuți doar înainte.